Despre dorinte de Craciun, despre speranta, despre lupte. Despre vise. Despre noi.
La Multi Ani!
Swimathon – o gură de aer
Acum 12 ani
vineri, 2 ianuarie 2009
the Dreamer
Despre dorinte de Craciun, despre speranta, despre lupte. Despre vise. Despre noi.
La Multi Ani!
Book of Bliss
pamantul e rotund, orizontul nesfarsit, valurile spun aceeasi poveste iar si iar.. zona alba din mijloc e parca locul din centrul fiintei celor doi, sau chiar taramul fericirii insesi
Râmeţ
Schitul, întemeiat către sfârşitul secolului XIV, păstrează vechea biserică de piatră. La interior biserica are valoroase picturi datorate maestrului Mihul de la Crişul Alb (1483) și de asemenea picturi din 1741, in stil postbrâncovenesc, executate de o echipă de maeștrii in frunte cu Grigore Ranite. Clădirea arhondaricului datează din sec.XVI si a găzduit prima şcoală românească din jud. Alba.
Dancing With My Loneliness
E singură Soare, cu umbrele acestuia născute în apa curgătoare ce lasă în urmă doar reflexiile lucirii sale… Şi e frumoasă…
Rădăcini…
- Săru-mâna, pot să vă fac o poză? întreb eu.
- Da, cum să nu, răspunde. Ai ceva bani?
Îi dau 1 leu.
- Aşa puţin? Mai dă, maică şi tu, ceva…
Femeia din imagine este prezentă la Festivalul de Artă Medievală de la Sighişoara. Insistentă, această femeie are întipărită în priviri încercarea disperată a omului ce vrea să facă altceva decât ceea ce a fost învăţat, de nevoie, de părinţi. Se plimbă prin târg oferind un clopoţel pentru vânzare, un clopoţel ce spune ea, e vechi, e preţios. Nu reuşeşte să vândă şi nu se simte în largul ei. Într-un comportament săpat adânc în minte, la vederea aparatului cere câţiva bani pentru a-i fi făcută o poză.
Brain wash
sau ce a mai ramas din el… Într-un mix de bani, oameni care nu se ţin de cuvânt, ratări la fotbalul de luni, pahare de Merlot şi mult Gogol Bordello.
Level 7
The Seven Level of Photographs… O satiră interesantă la www.kenrockwell.com, un cioban cu oi în poieniţă şi un cer de mai
Căsuţa bunicii
Vine o vreme când vindem căsuţa bunicii şi cu banii luaţi îi cumpărăm una mai mică, mai aproape de noi.
Gânduri în picături
365 de gânduri, 365 de pleoape, 365 de picături de rouă într-o noapte. Toate frumoase…
Fiică-sa-i o lebădă
Zice primu către băieţii din şantier, bă, fiică-sa-i o lebădă, adică se iubeşte cu fetele, pricepi?, e lebădă…
Eşec la iarnă
Navigator în barca mea, enervat, privesc cum iarna se scurge ca un râu fleoşcăit, ud şi cald. Şi nu mai stau, mă duc înspre zăpadă…
Autocopiativ
Azi m-am plimbat pe hi5… Interesant, real, palpabil, infantil… Cu viaţă…. Iar blogul meu sucks. Naşpa, echilibrat, autocopiativ. Mă mir ca nime’ nu a scris încă asta la comentarii…
Spectacol gratuit
Seara mi-a fost acaparată de excelentul spectacol de la această adresă. Dacă-i şou, şou să fie! Nimic nou cu acest site, are tradiţie în astfel de izbucniri virulente. Însă unul dintre domnii ce participă activ la discuţie mi-a trimis mai demult, într-un moment special, un mesaj cu o invitaţie la decenţă. M-a bucurat spiritul dânsului şi bunul simţ. Mă întristează să-l regăsesc aici, într-o altă formă de agregare, mult mai neplăcut mirositoare…
Din copilărie…
Răzvan, aşa cum l-am cunoscut, mi-a fost prieten şi vecin. Stăteam în acelaşi bloc, eu la parter iar el la unu. Ne-am împrietenit pentru că mi-a arătat primul aparat foto, prima procesare în revelator… Mi-a arătat primul Spectrum, primul XT şi apoi primul 286. Urcam des la el şi tot acolo am învăţat DTP în clasa a XII când am realizat primele machete publicitare pentru presă. La el m-am jucat prima dată Manic Miner pe TV şi la el am cântat prima data la chitară. Timpul ne-a dus însă pe drumuri diferite şi nu ne-am mai întîlnit de atunci încoace.
Un tînăr talentat care a plecat dintre noi. S-a stins din viaţa, înmormîntarea a avut loc ieri în Arad. Să dea Domnul să fie iubit în ceruri aşa cum mi-l amintesc eu copil fiind.
Schiţă
Schiţă a gândurilor mele, prinse într-o fortăreaţă invizibilă, pregătite de evadare şi totuşi ţintuite.
Lumea de sub apă…
Am primit un trabuc… Prietenul meu s-a întors din Cuba, mi-a dat un trabuc şi mi-a povestit despre scufundări, despre lumea de sub apă… L-am ascultat fascinat şi pentru că mi-a plăcut ce am auzit mi-am propus să mă scufund şi eu vara viitoare. Până atunci o fac în imaginaţia mea… alb negru, deoarece eu nu visez color…
But you…
I’d like to run away from you
But if I were to leave you I would die
I’d like to break the chains you put around me
And yet I’ll never try
Impossible to live with you
But I could never live without you
For whatever you do
I never, never, never
Want to be in love with anyone but you
You make me sad
You make me strong
You make me mad
You make me long for you
You make me live
You make me die
You make me laugh
You make me cry for you
I hate you
Then I love you
Then I love you
Then I hate you
Then I love you more
For whatever you do
I never, never, never
Want to be in love with anyone but you
(Celine Dion Duet with Luciano Pavarotti)
Transhumanţă
TRANSHUMÁNŢ//Ă ~e f. Migraţie periodică a păstorilor cu turmele de oi, vara la munte şi iarna la şes, în vederea asigurării păşunatului. [G.-D. transhumanţei] fr . transhumance
(dexonline.ro)
E cuvântul care mi-a venit în minte fotografiind o turmă de oi în mişcare, întorcându-se de la păscut.
Un ultim acces la intimitate
Eu. Si ea langa mine. M-a sunat ca vine pe la 8. Si a venit. La jumatate. Direct de la expozitia de bijuterii. Sta cu mine o ora si timpul trece atat de repede. Parca nu ar pleca. Insa trebuie sa plece. Se inchide expozitia. Si el va suna.
Luna trecuta… Ea in oras. M-a sunat ca vine pe la 8. Merge la expozitie. De haine. Cu fetele. N-are rost sa merg si eu. O sun. Inainte de opt. Si nu-mi raspunde. E la expozitie. Nu aude. Nu cred. Nu ma pot impotrivi. Astept…
Din cenusiul ochilor tai…
Din cenusiul ochilor tai am facut lumina si, incet, incet, te-am inconjurat cu caldura ei. La fel de încet te-ai lasat mangaiata de ea. La inceput firava, putin timida si parca nedescoperita. Doar degetele mainii tale erau ferme si hotarate, ca o insula intr-o mare de forme.
Stradal
“Stai ca am fost la cafenea sa imi iau un cola ca altfel beau cafa pana ma doare stomacu, pai aurolacii si tanti cu paturile is numa faine de blog si din unirii is faine, poti lua aia cu tipa de pe geam si apoi ceva cu ce se vede de acolo de sus…” - imi spune cineva.
(dupa ce a citit ce am scris, se corecteaza: ” tipa de la geam” nu “de pe geam” ! Nu modific. Sic!)
Ultima zi de iarna, prima zi de primavara. La noapte se va schimba ora, dormim mai putin. Mai putin??? In fiecare an stirile ne anunta ca la noapte vom dormi mai putin. Nu inteleg de ce. Pai eu tot la fel de mult o sa dorm. Ba nu, chiar mai mult ca sa fac in ciuda orei ce pleaca!
Prima zi din an cand ies la plimbare cu camasa scoasa din pantaloni, in semn de solidaritate cu cele 20 de grade de afara. Fiind cald in aer si gri pe jos, peisajul stradal ramane preponderent inchis pana la aparitia primelor frunze… Inca putin…
Pentru ea…
Sunt trist acum. Si nu stiu daca ar trebui sa fiu. De cum te-am vazut in seara asta dansand am devenit trist. Pentru ca ma indragostesc si nu stiu daca e bine. M-ai prevenit si mi-e teama. Incep sa nu mai vad partile rele. Incep sa-mi pierd ratiunea. Imi place enorm eleganta ta, finetea, bunul simt si atitudinea in miscari. Ca si cum dansul scoate tot ce e mai bun in tine. Mi-ai spus odata ca atunci cand dansezi faci toti barbatii sa se indragosteasca. Astazi te priveam si te simteam calda, placuta, te simteam foarte aproape.
Iti scriu. N-am mai facut lucrul asta de cativa ani. Insa deja gandurile mi se aduna. Sunt ganduri care nu pot sa ti le impartasesc pentru ca mi-ai trasat clar linia de frontiera. Sa-mi asum riscul de a o trece? Mi-e teama ca dorinta nu e reciproca… Energia ta ma face asa de confuz…
Nu vreau sa te pierd insa nu stiu cum sa te castig…
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
